Traducere in romana – Partea 2 – “Manifeste convivialiste”

Veti gasi partea 1 aici.

 

CAPITOLUL 1.

PRINCIPALA PROVOCARE

 

Niciuna dintre promisiunile prezentului nu se va putea implini daca nu stim sa facem fata amenintarilor de toate felurile, care ne asalteaza neincetat. Primele amenintari sunt in principal de ordin material, tehnic, ecologic si economic. Le-am putea califica in amenintari entropice. In ciuda problemelor enorme pe care le ridica, am putea poate, in principiu, sa aducem raspunsuri de acelasi calibru. Ceea ce ne impiedica sa o facem este faptul ca unele dintre ele nu se manifesta pentru toti la fel, deci este dificil sa ne mobilizam contra unor riscuri incerte (nu stim daca si cand se vor intampla). O astfel de mobilizare este posibila decat daca gandim in cadrul unei etici a viitorului. Dar, si mai important, ceea ce ne paralizeaza este faptul ca suntem lipsiti de putere daca trebuie sa ne imaginam raspunsuri pentru al doilea tip de amenintari: amenintarilor de ordin moral si politic, pe care le-am putea califica antropogenetice.

Sursa tuturor amenintarilor

Trebuie deci sa ne pregatim sa infruntam o concluzie pe cat de evidenta pe atat de dramatica.

Omenirea a stiut sa realizeze progrese tehnice si stiintifice rapide, dar a fost mereu lipsita de putere in fata rezolvarii problemei sale esentiale: cum sa administreze rivalitatea si violenta intre oameni? Cum sa-i incite sa coopereze pentru a se dezvolta si a da ce este mai bun din ei, dar permitand in acelasi timp opozitia, fara a se masacra reciproc? Cum sa se opuna acumularii puterii mai nou nelimitata si auto-distructiva asupra oamenilor si a naturii? Daca nu stie sa raspunda la aceste intrebari, omenirea va disparea, in ciuda faptului ca toate conditiile materiale (desi finite) sunt reunite pentru ca aceasta sa prospere.

Raspunsurile existente

Pentru a raspunde la aceasta problema, dispunem de multiple elemente de raspuns: acelea pe care le-au adus de-a lungul secolelor religiile, morala, doctrinele politice, filozofia si stiintele umane si sociale, cand nu au dus la sectarism, moralism sau idealism extrem si sangeros. Aceste elemente pretioase trebuie adunate si explicate cat mai repede, intr-o maniera care poate fi inteleasa si impartasita de-a lungul lumii intregi – marea majoritate – care isi vad sperantele neimplinite, care sufera din cauza evolutiilor actuale, si care doresc sa contribuie, la scara lor si prin mijloacele lor la salvarea omenirii.

Initiativele care merg in acest sens sunt nenumarate, purtate de sute de organizatii sau asociatii, si de milioane de oameni. Acestea se prezinta sub nume, forme si scari de dezvoltare variate: apararea drepturilor omului, ale cetateanului, muncitorului, copilului, somerilor; economia sociala si solidara cu toate componentele acesteia: cooperativele de productie sau de consum, mutualizarea, comertul echitabil, monedele paralele sau complementare, sistemele de schimb local, asociatiile de intrajutorare; economia contributiei numerice (Linux, Wikipedia, etc.); „scaderea economica” si post dezvoltarea; miscarile slow food, slow town, slow science; revendicarea lui buen vivir, afirmarea drepturilor naturii si elogiul pachamama; altermondialismul, ecologia politica si democratia radicala, indignados, Occupy Wall Street; cercetarea unor indicatori de bogatie alternativi, miscarile de transformare personala, moderarea voluntara, abundenta frugala, dialogul civilizatiilor, teoriile care, noile curente communs, etc.

Pentru ca aceste initiative atat de bogate sa poata contracara cu suficienta putere dinamica sinucigasa a zilelor noastre si pentru a nu se cantona intr-un rol de simpla contestare sau paliere, este necesara gruparea fortelor si energiilor, de unde importanta de a sublinia si numi ceea ce aceste initiative au in comun.

Ceea ce acestea au in comun este cautarea unui convivialism (adoptam acest termen deoarece trebuie sa identificam un minim fond doctrinal comun), unei arte de a trai impreuna (con-vivere) care valorizeaza relatiile si cooperarea, care permite opozitia fara a se masacra reciproc si ingrijirea celorlalti si a Naturii. Permitand opozitia, deoarece ar fi nu numai iluzoriu, dar si nefast sa incercam sa construim o societate care ignora conflictul intre grupuri si indivizi. Conflictul exista in mod natural si necesar in orice societate. Nu numai deoarece conflictul exista peste tot si mereu intre parinti si copii, femei si barbati, bogati si saraci, puternici si slabi, norocosi si ghinionisti, etc., dar, mai general deoarece, pentru fiecare om ce isi doreste sa fie recunoscut in mod individual, rezulta o parte de rivalitate la fel de puternica si primordiala ca si aspiratia, in mod egal, la intelegere si cooperare.

O societate sanatoasa este aceea care da drept recunoasterii tuturor indivizilor, a rivalitatii inerente, a aspiratiilor de depasire de sine, impiedicand in acelasi timp transformarea fara lipsa de masura – in hubris – si favorizand, in schimb, deschiderea si cooperarea cu ceilalti. Aceasta societate sanatoasa trebuie sa stie sa faca loc diversitatii indivizilor, grupurilor, popoarelor, statelor si natiunilor, asigurandu-se in acelasi timp ca pluralitatea nu se transforma in razboiul tuturor impotriva tuturor. Intr-un cuvant, conflictul trebuie sa fie o forta a vietii si nu a mortii. Trebuie ca rivalitatea sa fie un mijloc de cooperare, o arma de conjurare a violentei distructive.

Pariul pe care trebuie sa il incercam acum este cel care se incearca de la inceputul istoriei umanitatii: un fond durabil, in acelasi timp etic, economic, ecologic, si politic al existentei comune. Aceasta cale de mijloc nu a fost nicioadata gasita, sau a fost prea repede uitata. Acest pariu a fost incercat prin referinta la sacru, prin marile religii sau cvasi-religiile universale: taoism, hinduism, budism, „confucianism”, iudaism, crestinism, islamism. Se mai incearca prin referinta la ratiune si prin toate marile filozofii sau morale laice si umaniste. Se mai incearca, in fine, prin referinta la libertate si prin toate politicile moderne: liberalism, socialism, comunism sau anarhism. Ceea ce se schimba de fiecare data este accentul pus mai mult sau mai putin pe:  obligatiile si sperantele repartizate individului (morale) sau colectivului (politice),  raportul intretinut cu natura (ecologia) si supranatura (religia), binele material (economia), etc., in functie de spatiul si resursele diferite. Ceea ce nu reprezinta acelasi lucru, este faptul de a invata sa traim impreuna, recunoscand identitatile si diferentele non-criminale, fie ca vorbim de cativa, sau de milioane si miliarde de oameni.

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s