Traducere in romana – Partea 5 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 4a aici.

CAPITOLUL 4.

CONSIDERATII MORALE, POLITICE, ECOLOGICE SI ECONOMICE

 

Sa detaliem a minima aceste consideratii generale.

Consideratii morale

Ce este permis fiecarui individ sa spere este faptul de a ii fi recunoscuta o demnitate egala cu cea a tuturor celorlati oameni, de a avea acces la conditii materiale suficiente pentru a duce la capat conceptia sa de viata buna, si in acelasi timp respectand conceptiile celorlalti si de a cauta astfel sa se bucure de recunostinta prin altii, participand efectiv, daca doreste, la viata politica si la luarea deciziilor ce ii influenteaza viitorul lui si al comunitatii sale.

Ce ii este interzis este lipsa de masura si dorinta infantila de putere (hubris-ul Grecilor), adica de a viola principiul umanitatii comune si de a pune in pericol societatea comuna prin faptul de a-si pretinde apartenenta la o specie superioara sau prin acapararea si monopolizarea unei cantitati de bunuri sau un cuantum de putere atat de mari incat existenta sociala a celorlalti sa fie compromisa.

Concret, datoria fiecaruia este de a lupta impotriva coruptiei. In mod pasiv, acest fapt implica refuzul, in viata sa, in munca sau activitatile sale, de a face pentru bani (sau putere si prestigiu institutional) ceva care ii mustra constiinta. De a deturna astfel de la ceea crede corect si dorit in mod intrinsec. In mod activ, aceasta implica lupta impotriva coruptiei la ceilalti. In limita mijloacelor si curajului de care fiecare dispune.

 

Consideratii politice

Este iluzoriu sa asteptam, intr-un viitor apropiat, constituirea unui Stat mondial. Forma de organizare politica dominanta va ramane deci pentru mult timp aceea a Statelor – fie ele nationale, pluri-nationale, pre sau post-nationale – chiar daca se cauta noi forme politice, mai ales in Europa, si chiar daca exista si alte moduri de actiune politica, mai ales prin asociatii non guvernamentale. In perspectiva convivialista, un Stat sau un guvern sau o noua institutie politica, nu pot fi legitime decat daca:

  • Respecta cele patru principii, de umanitate, societate, individualitate comune si confruntarii gestionate, si doar daca faciliteaza punerea in practica a consideratiilor morale, ecologice si economice care rezulta;
  • Aceste principii se inscriu in cadrul unei universalizari de drepturi, civile si politice, dar si economice, sociale, culturale si de mediu. Acestea se leaga, largind-o, cu spiritul declaratiei din Philadelphia (ce redefinea in 1944 scopurile Organizatiei Internationale a Muncii) ce stipula in articolul II ca „toti oamenii, de orice rasa, religie sau sex, au dreptul sa-si continue progresul material si dezvoltarea spirituala in libertate si demnitate, in securitate economica si cu sanse egale”. Politica buna este politica demnitatii.

Mai specific, Statele legitime garanteaza tuturor cetatenilor lor cei mai saraci un minimum de resurse, un venit de baza, oricare ar fi forma acestuia, care sa ii tina la adapost de abjectia mizeriei si interzic in mod progresiv bogatilor, prin instaurarea unui venit maxim, de a bascula in abjectia extremei bogatii prin depasirea unui nivel care ar face inoperabile principiile de umanitate si societate comune. Acest nivel poate fi relativ ridicat, dar nu mai inalt decat ceea ce implica simtul decentei comune (common decency).

  • Vegheaza la bunul echilibru intre bunuri si interese private, comune, colective si publice;
  • Favorizeaza, inainte si dupa Stat si Piata, multiplicarea activitatilor comune si asociative, de baza in cadrul unei societati civile mondiale unde principiul de auto guvernare si-ar regasi drepturile intr-o pluralitate de spatii de angajamente civice, inainte si dupa State si natiuni.
  • Recunosc in multiplele retele numerice, printre care Internetul este principal, dar nu singur, un instrument puternic de democratizare a societatii si de inventie a solutiilor pe care nici Piata si nici Statul nu au fost capabile sa le produca. Tratandu-le ca pe niste bunuri comune, acestea sunt favorizate printr-o politica de deschidere, de acces gratuit, de neutralitate si impartasire.
  • Prin punerea in practica a unei politici de pastrare a bunurilor comune care exista in societatile traditionale, de incurajare la aparitia, consolidarea si largirea noilor bunuri comune ale umanitatii, acestea reinnoiesc in mod profund vechea mostenire a serviciilor publice.

Consideratii ecologice

Oamenii nu se mai pot considera posesori si stapani ai Naturii. Mai ales tinand cont de faptul ca fac parte din ea, ei trebuie sa gaseasca cu aceasta, cel putin in sens metaforic, o relatie de dat si primit. Pentru a permite o justitie ecologica in prezent si pentru a lasa generatiilor viitoare un patrimoniu natural pastrat, ei trebuie deci sa dea inapoi Naturii la fel de mult pe cat ii iau sau primesc.

Nivelul de prosperitate materiala universalisabila la scara planetara este aproximativ acela pe care il cunosteau in medie tarile cele mai bogate spre 1970, cu conditia de a o obtine cu tehnicile productive de astazi. Cum nu poate fi cerut acelasi efort ecologic tarilor care au profitat cel mai mult de Natura de secole si celor care incep acum sa profite, trebuie ca statele cele mai opulente sa-si scada nivelul de resurse luate din natura in mod regulat, in functie de standardele anilor 1970. Daca vor sa isi pastreze calitatea de viata actuala, atunci progresul tehnic actual trebuie sa fie indreptat in aceasta directie, cu scopul de a reduce semnificativ consumul predator.

Prioritatea absoluta este diminuarea emisiilor de dioxid de carbon, si recurgerea la prioritara la energii regenerabile, alternative celor nucleare si fosile.

Relatia intre dat si primit si de interdependenta trebuie mai ales sa se exercite inspre animale, pe care trebuie sa incetam sa le mai consideram material industrial. Si, mai general, inpre Pamant.

Consideratii economice

Nu exista nicio corelatie demonstrata intre bogatie monetara sau materiala pe de o parte si fericire si bunastare pe de alta. Starea ecologica a planetei face necesara cautarea tuturor forme posibile a unei prosperitati fara crestere economica. Pentru aceasta, este necesar sa instauram un echilibru intre Piata, economie publica si economie de tip asociativ (sociala si solidara), in functie de tipul bunurilor care trebuie produse: individuale, colective sau comune.

Piata si cautarea unei unei rentabilitati monetare sunt cu adevarat legitime atunci cand respecta – mai ales prin drepturile (sociale si) sindicale – postulatele comunei umanitati si societati, si cand sunt corelate cu consideratiile ecologice precedente.

Prioritatea este de a lupta impotriva derivelor rentiere si speculative ale economiei financiare care sunt principala cauza a lipsei de masura capitaliste. Aceasta implica separarea economiei reele de cea economica financiara reguland cat mai corect activitatea bancara si a pietelor financiare si de materie prima, prin limitarea taliei bancilor si punand capat paradisului fiscal.

Doar astfel va fi posibila dezvoltarea efectiva a tuturor bogatiilor umane care nu se reduc in niciun caz la simpla bogatie economica, materiala sau monetara: simtul datoriei indeplinite, solidaritatea si jocul; toate formele creativitatii: artistica, tehnica, stiintifica, literara, teoretica, sportiva, etc. Intr-un cuvant, toata bogatia inerenta unei forme sau alta de gratuitate sau creativitate si a relatiei cu ceilalti.

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s