Traducere in romana – Partea 6 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 5a aici.

 A venit timpul pentru ultima parte a traducerii cartii “Manifeste convivialiste”! 

CAPITOLUL 5.

SI (MAI) CONCRET?

Sa construim o societate conviviala si universalizabila, care vizeaza asigurarea prosperitatii si bunastarii suficiente fara a astepta o crestere economica perpetua, devenita de negasit si periculoasa, si deci, de a lupta impotriva oricarei forme de nelimitare si lipsa de masura, provocarea este considerabila. Iar sarcina este dificila si periculoasa. Nu trebuie sa ascundem faptul ca, pentru a reusi, va trebui sa infruntam marile puteri, atat financiare, materiale, tehnice, stiintifice si intelectuale, cat si cele militare sau criminale.

Ce trebuie facut?

Cele trei arme principale utilizate impotriva acestor puteri colosale si uneori invizibile sau greu de localizat vor fi:

  • Indignarea resimita in fata lipsei de masura si a coruptiei, rusinea pe care trebuie o simta cei care, direct sau indirect, activ sau pasiv, violeaza principiile de umanitate si sociabilitate comune.
  • Sentimentul de apartenenta la o comunitate umana mondiala. Sa fim milioane, zeci de milioane, chiar miliarde de indivizi, din toate tarile, de toate limbile, de toate culturile si religiile, de toate conditiile sociale, care participa la aceeasi lupta pentru o lume umanizata. Pentru aceasta, va trebui sa poata impartasi un simbol comun care ii desemneaza ca si luptatori impotriva coruptiei si lipsei de masura.
  • Mergand si mai departe de „alegerile rationale”, a unora sau altora, mobilizarea sentimentelor si pasiunilor. Nimic nu se face fara acestea. Raul, ca si binele. Raul este apelul la crima care hraneste pasiunile totalitare, sectare si integriste. Binele reprezinta dorinta de a construi la scara planetara societati cu adevarat democratice, civilizate si convivialiste.
  • Aceste baze vor permite celor care se recunosc in principiile convivialismului sa influenteze in mod radical jocurile politice si sa puna in miscare toata creativitatea pe care o au pentru a inventa alte moduri de a trai, de a produce, de a juca, iubi, gandi si a ii invata pe ceilalti. De maniera conviviala. Rivalizand fara a se uri si a se distruge. Intr-o perspectiva de reteritoralizare si de relocare, precum si de deschidere catre o societate civila mondiala si asociativa. Aceasta este deja in curs de constructie sub mai multe forme, si mai ales prin multiplele fatete ale ecoomiei sociale si solidare, via toate modalitatile democratiei participative si prin forumuri sociale mondiale.
  • Internet, noile tehnologii si stiint vor fi la baza constructiei acestei societati civile, locale si mondiale in acelasi timp. Bine inradacinata, dar deschisa schimbarii. Astfel se deseneaza un nou progresivism, debarasat de tot economism si scientism si de identificarea mecanica a lui „mai mult” sau „mai nou”.
  • Poate, pentru a simboliza si incarna unitatea convivialismului, pentru a confrunta punctele de vedere si a propune solutii convivialiste cu o autoritate si cu rasunet mediatic suficient fata de multiplele chestiuni de dezbatut, ar trebui creata o Asamblare Mondiala care cuprinde reprezentanti ai societatii civile mondiale, filozofiei, stiintelor umane si sociale, a diferitelor curente etice, spirituale si religioase care se recunosc in principiile convivialismului.

Ruptura si tranzitie

Cel mai dificil, pentru a face posibila enorma basculare a opiniei publice mondiale care este indispensabila pentru a devia de la traiectoria care duce spre haos si catastrofe probabile, sau in orice caz posibile, este de a propune un ansamblu de masuri politice, economice si sociale care permit majoritatii sa masoare ce au de castigat printr-un New Deal convivialist, nu numai pe termen mediu sau lung, ci imediat. De maine. La aceasta intrebare raspunsul nu poate fi general. Prea multe depind de contextul specific, istoric, geografic, cultural, politic, etc., propriu fiecarei tari, regiuni, sau ansamblu supraregional sau supranational. Dar orice politica convivialista concreta si aplicata va trebui sa tina neaparat cont de:

  • Imperativul justitiei si societatii comune, care implica reabsorbtia inegalitatilor vertiginoase care au explodat peste tot in lume intre cei mai bogati si restul populatiei incepand cu anii 1970, si instaurarea unui venit minim si un venit maxim, la un ritm mai mult sau mai putin rapid in functie de circumstantele locale.
  • Grija de a da viata teritoriilor si localitatilor, si deci de a reteritorializa si relocaliza ceea ce mondializarea a externalizat. Nu poate exista convivialism fara deschiderea spre ceilalti, dar este necesar si un „eu” suficient de solid pentru a fi sursa de incredere si caldura.
  • Necesitatea absoluta de a proteja mediul si resursele naturale; pentru a raspunde la aceasta nu trebuie sa fie vazut ca o sarcina sau o munca suplimentara, ci, in contrariu, ca o formidabila oportunitate de a inventa noi moduri de viata, de a gasi noi surse de creativitate si de a redinamiza teritoriile.
  • Obligatia imperioasa de a face sa dispara somajul si de a oferi fiecaruia o functie si un rol recunoscute in activitatile utile societatii. Dezvoltarea politicilor de reteritorializare si lupta impotriva provocarilor de mediu va contribui mult la aceasta. Dar aceasta politica de redistribuire a locurilor de munca nu va putea fi suficient de ampla si sa aiba efecte semnificative decat daca va fi combinata cu masuri de micsorare a timpului de munca si cu incurajarea expansiunii economiei sociale si solidare.

In Europa, o fragilitate suplimentara celei cunoscute in alte regiuni ale planetei s-a instaurat, datorita accelerarii integrarii economice si monetare care nu a fost asociata cu nicio integrare politica si sociala. Aceasta lipsa de sincronizare a lasat mai multe tari europene in stare de impotenta si primejdie insuportabile. Orice solutie va fi adoptata, aceasta va trebui sa vizeze in mod absolut conjugarea, din nou, sub o forma sau alta, a: suveranitatii monetare, politice si sociale.

Traducerea convivialismului in raspunsuri concrete trebuie sa articuleze, in situatie, raspunsurile la urgenta ameliorarii conditiilor de viata a paturilor populare, si de a da o alternativa modului de viata actual, atat de plin de amenintari. O alternativa care nu va mai dori sa creada sau sa faca sa creada ca cresterea economica infinita ar mai putea fi inca raspunsul tuturor problemelor noastre.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s