Inspirations

Le Playground « Leadercoach essence » training – how was it

What is Le Playground? You can find their story here.

video-leplayground-800x450

How did I meet them? Thanks to my involvement with Hera France as a mentor and to Chiara, I got the chance to know these amazing people.

I will not tell you a lot about Lourdes and Marco, because if you ever decide to contact them for a partnership/collaboration, I would like you to get the feeling I got when I met them.

So what’s “Leadercoach essence”? It’s the first step if you wish to become a personal development coach that follows the arc method, created by Lourdes and Marco.

Now back to the three days spent together:

Participants – we were a group of very different people: culture, age, work environment, so it was an unexpected chance to exchange and learn from others.

Location – colorful and bright room, just like Lourdes and Marco 🙂

Training – given the fact that the training was during a long weekend (Fri – Sun), I was quite tired and expected to be pushed to answer boring questions to a standard “multinational” training. But it was so well done, that I forgot the tiredness and the exterior world! It was practical, catchy, plus we got to work in teams and to discover one another. It wasn’t like in a class where you have to give the “right” answer in front of everyone.

The key words for me were: serenity, warmth, no judgment of others, open mind, acceptance of who I am.

“Leadercoach essence” was probably the only training at Le Playground for me, because I wanted to learn how to better work with the woman I mentor – and I got what I needed!

Sorry if I was so factual in this description, but I really don’t want to say more about this training – I DARE you to discover it yourself! You will be blown away!!!!

Lourdes, Marco, thanks again for the lovely moments spent in your company!

Love,

Iulia

photo credit: http://www.leplayground.com

Advertisements

Traducere in romana – Partea 6 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 5a aici.

 A venit timpul pentru ultima parte a traducerii cartii “Manifeste convivialiste”! 

CAPITOLUL 5.

SI (MAI) CONCRET?

Sa construim o societate conviviala si universalizabila, care vizeaza asigurarea prosperitatii si bunastarii suficiente fara a astepta o crestere economica perpetua, devenita de negasit si periculoasa, si deci, de a lupta impotriva oricarei forme de nelimitare si lipsa de masura, provocarea este considerabila. Iar sarcina este dificila si periculoasa. Nu trebuie sa ascundem faptul ca, pentru a reusi, va trebui sa infruntam marile puteri, atat financiare, materiale, tehnice, stiintifice si intelectuale, cat si cele militare sau criminale.

Ce trebuie facut?

Cele trei arme principale utilizate impotriva acestor puteri colosale si uneori invizibile sau greu de localizat vor fi:

  • Indignarea resimita in fata lipsei de masura si a coruptiei, rusinea pe care trebuie o simta cei care, direct sau indirect, activ sau pasiv, violeaza principiile de umanitate si sociabilitate comune.
  • Sentimentul de apartenenta la o comunitate umana mondiala. Sa fim milioane, zeci de milioane, chiar miliarde de indivizi, din toate tarile, de toate limbile, de toate culturile si religiile, de toate conditiile sociale, care participa la aceeasi lupta pentru o lume umanizata. Pentru aceasta, va trebui sa poata impartasi un simbol comun care ii desemneaza ca si luptatori impotriva coruptiei si lipsei de masura.
  • Mergand si mai departe de „alegerile rationale”, a unora sau altora, mobilizarea sentimentelor si pasiunilor. Nimic nu se face fara acestea. Raul, ca si binele. Raul este apelul la crima care hraneste pasiunile totalitare, sectare si integriste. Binele reprezinta dorinta de a construi la scara planetara societati cu adevarat democratice, civilizate si convivialiste.
  • Aceste baze vor permite celor care se recunosc in principiile convivialismului sa influenteze in mod radical jocurile politice si sa puna in miscare toata creativitatea pe care o au pentru a inventa alte moduri de a trai, de a produce, de a juca, iubi, gandi si a ii invata pe ceilalti. De maniera conviviala. Rivalizand fara a se uri si a se distruge. Intr-o perspectiva de reteritoralizare si de relocare, precum si de deschidere catre o societate civila mondiala si asociativa. Aceasta este deja in curs de constructie sub mai multe forme, si mai ales prin multiplele fatete ale ecoomiei sociale si solidare, via toate modalitatile democratiei participative si prin forumuri sociale mondiale.
  • Internet, noile tehnologii si stiint vor fi la baza constructiei acestei societati civile, locale si mondiale in acelasi timp. Bine inradacinata, dar deschisa schimbarii. Astfel se deseneaza un nou progresivism, debarasat de tot economism si scientism si de identificarea mecanica a lui „mai mult” sau „mai nou”.
  • Poate, pentru a simboliza si incarna unitatea convivialismului, pentru a confrunta punctele de vedere si a propune solutii convivialiste cu o autoritate si cu rasunet mediatic suficient fata de multiplele chestiuni de dezbatut, ar trebui creata o Asamblare Mondiala care cuprinde reprezentanti ai societatii civile mondiale, filozofiei, stiintelor umane si sociale, a diferitelor curente etice, spirituale si religioase care se recunosc in principiile convivialismului.

Ruptura si tranzitie

Cel mai dificil, pentru a face posibila enorma basculare a opiniei publice mondiale care este indispensabila pentru a devia de la traiectoria care duce spre haos si catastrofe probabile, sau in orice caz posibile, este de a propune un ansamblu de masuri politice, economice si sociale care permit majoritatii sa masoare ce au de castigat printr-un New Deal convivialist, nu numai pe termen mediu sau lung, ci imediat. De maine. La aceasta intrebare raspunsul nu poate fi general. Prea multe depind de contextul specific, istoric, geografic, cultural, politic, etc., propriu fiecarei tari, regiuni, sau ansamblu supraregional sau supranational. Dar orice politica convivialista concreta si aplicata va trebui sa tina neaparat cont de:

  • Imperativul justitiei si societatii comune, care implica reabsorbtia inegalitatilor vertiginoase care au explodat peste tot in lume intre cei mai bogati si restul populatiei incepand cu anii 1970, si instaurarea unui venit minim si un venit maxim, la un ritm mai mult sau mai putin rapid in functie de circumstantele locale.
  • Grija de a da viata teritoriilor si localitatilor, si deci de a reteritorializa si relocaliza ceea ce mondializarea a externalizat. Nu poate exista convivialism fara deschiderea spre ceilalti, dar este necesar si un „eu” suficient de solid pentru a fi sursa de incredere si caldura.
  • Necesitatea absoluta de a proteja mediul si resursele naturale; pentru a raspunde la aceasta nu trebuie sa fie vazut ca o sarcina sau o munca suplimentara, ci, in contrariu, ca o formidabila oportunitate de a inventa noi moduri de viata, de a gasi noi surse de creativitate si de a redinamiza teritoriile.
  • Obligatia imperioasa de a face sa dispara somajul si de a oferi fiecaruia o functie si un rol recunoscute in activitatile utile societatii. Dezvoltarea politicilor de reteritorializare si lupta impotriva provocarilor de mediu va contribui mult la aceasta. Dar aceasta politica de redistribuire a locurilor de munca nu va putea fi suficient de ampla si sa aiba efecte semnificative decat daca va fi combinata cu masuri de micsorare a timpului de munca si cu incurajarea expansiunii economiei sociale si solidare.

In Europa, o fragilitate suplimentara celei cunoscute in alte regiuni ale planetei s-a instaurat, datorita accelerarii integrarii economice si monetare care nu a fost asociata cu nicio integrare politica si sociala. Aceasta lipsa de sincronizare a lasat mai multe tari europene in stare de impotenta si primejdie insuportabile. Orice solutie va fi adoptata, aceasta va trebui sa vizeze in mod absolut conjugarea, din nou, sub o forma sau alta, a: suveranitatii monetare, politice si sociale.

Traducerea convivialismului in raspunsuri concrete trebuie sa articuleze, in situatie, raspunsurile la urgenta ameliorarii conditiilor de viata a paturilor populare, si de a da o alternativa modului de viata actual, atat de plin de amenintari. O alternativa care nu va mai dori sa creada sau sa faca sa creada ca cresterea economica infinita ar mai putea fi inca raspunsul tuturor problemelor noastre.

Sources, resources, inspirations


inspire2

http://oip.org/

http://www.lamaisonecologique.com/la-maison-ecologique.php

http://www.cite-sciences.fr/fr/au-programme/lieux-ressources/cite-de-la-sante/

http://acerma.org/

http://www.mouvementfuda.com/#!le-defi/ctj7

www.eaudeparis.fr

http://www.acteursduparisdurable.fr/

http://www.lagedefaire-lejournal.fr/

http://www.alimenterre.org/

https://www.isf-france.org/

http://enercoop.fr/

http://socialmediaclub.fr/

http://www.futur-en-seine.fr/fens2014/

http://www.souriresanssouffrir.com/

http://amap-idf.org/

http://www.lapetiterockette.org/

http://www.salon-marjolaine.com/

http://www.marches-bio.org/

http://www.natureetprogres.org/

http://www.lemarchecitoyen.net/

http://www.alterbatir.fr/

http://www.cooperer.coop/

http://www.credit-cooperatif.coop/

https://agirandco.com/

http://slowfood.com/

http://www.lespoireauxdemarguerite.com/fr/

http://coopaname.coop/

http://www.partenaires-association.org/

https://www.apetitfeu.com/

http://cyclocoop.org/

http://www.librairie-quilombo.org/

http://www.accorderie.fr/

www.l214.fr

www.apinapi.fr

www.bummis.com

www.laruchequiditoui.fr

http://www.atelierlechene.fr/

http://www.finansol.org/

http://www.debrouille.com/

http://www.ledanubepalace.com/

http://123veggie.fr/

https://pretapousser.fr/

http://www.streetpress.com/

http://ouishare.net/fr

http://www.laquadrature.net/

http://www.ateliersdurables.com/

http://www.courrierinternational.com/

http://www.monde-diplomatique.fr/ (slow writing)

http://optimisterre.fr/

http://www.kaizen-magazine.com/

http://www.natureetpotagerenville.fr/

http://www.sewetlaine.com/

http://www.entreautre.com/

http://www.lerelais.org/

http://avenirclimatique.org/

 

credit photo: http://mariashriver.com/blog/2013/08/powered-by-inspiration-maria-shriver/

Traducere in romana – Partea 5 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 4a aici.

CAPITOLUL 4.

CONSIDERATII MORALE, POLITICE, ECOLOGICE SI ECONOMICE

 

Sa detaliem a minima aceste consideratii generale.

Consideratii morale

Ce este permis fiecarui individ sa spere este faptul de a ii fi recunoscuta o demnitate egala cu cea a tuturor celorlati oameni, de a avea acces la conditii materiale suficiente pentru a duce la capat conceptia sa de viata buna, si in acelasi timp respectand conceptiile celorlalti si de a cauta astfel sa se bucure de recunostinta prin altii, participand efectiv, daca doreste, la viata politica si la luarea deciziilor ce ii influenteaza viitorul lui si al comunitatii sale.

Ce ii este interzis este lipsa de masura si dorinta infantila de putere (hubris-ul Grecilor), adica de a viola principiul umanitatii comune si de a pune in pericol societatea comuna prin faptul de a-si pretinde apartenenta la o specie superioara sau prin acapararea si monopolizarea unei cantitati de bunuri sau un cuantum de putere atat de mari incat existenta sociala a celorlalti sa fie compromisa.

Concret, datoria fiecaruia este de a lupta impotriva coruptiei. In mod pasiv, acest fapt implica refuzul, in viata sa, in munca sau activitatile sale, de a face pentru bani (sau putere si prestigiu institutional) ceva care ii mustra constiinta. De a deturna astfel de la ceea crede corect si dorit in mod intrinsec. In mod activ, aceasta implica lupta impotriva coruptiei la ceilalti. In limita mijloacelor si curajului de care fiecare dispune.

 

Consideratii politice

Este iluzoriu sa asteptam, intr-un viitor apropiat, constituirea unui Stat mondial. Forma de organizare politica dominanta va ramane deci pentru mult timp aceea a Statelor – fie ele nationale, pluri-nationale, pre sau post-nationale – chiar daca se cauta noi forme politice, mai ales in Europa, si chiar daca exista si alte moduri de actiune politica, mai ales prin asociatii non guvernamentale. In perspectiva convivialista, un Stat sau un guvern sau o noua institutie politica, nu pot fi legitime decat daca:

  • Respecta cele patru principii, de umanitate, societate, individualitate comune si confruntarii gestionate, si doar daca faciliteaza punerea in practica a consideratiilor morale, ecologice si economice care rezulta;
  • Aceste principii se inscriu in cadrul unei universalizari de drepturi, civile si politice, dar si economice, sociale, culturale si de mediu. Acestea se leaga, largind-o, cu spiritul declaratiei din Philadelphia (ce redefinea in 1944 scopurile Organizatiei Internationale a Muncii) ce stipula in articolul II ca „toti oamenii, de orice rasa, religie sau sex, au dreptul sa-si continue progresul material si dezvoltarea spirituala in libertate si demnitate, in securitate economica si cu sanse egale”. Politica buna este politica demnitatii.

Mai specific, Statele legitime garanteaza tuturor cetatenilor lor cei mai saraci un minimum de resurse, un venit de baza, oricare ar fi forma acestuia, care sa ii tina la adapost de abjectia mizeriei si interzic in mod progresiv bogatilor, prin instaurarea unui venit maxim, de a bascula in abjectia extremei bogatii prin depasirea unui nivel care ar face inoperabile principiile de umanitate si societate comune. Acest nivel poate fi relativ ridicat, dar nu mai inalt decat ceea ce implica simtul decentei comune (common decency).

  • Vegheaza la bunul echilibru intre bunuri si interese private, comune, colective si publice;
  • Favorizeaza, inainte si dupa Stat si Piata, multiplicarea activitatilor comune si asociative, de baza in cadrul unei societati civile mondiale unde principiul de auto guvernare si-ar regasi drepturile intr-o pluralitate de spatii de angajamente civice, inainte si dupa State si natiuni.
  • Recunosc in multiplele retele numerice, printre care Internetul este principal, dar nu singur, un instrument puternic de democratizare a societatii si de inventie a solutiilor pe care nici Piata si nici Statul nu au fost capabile sa le produca. Tratandu-le ca pe niste bunuri comune, acestea sunt favorizate printr-o politica de deschidere, de acces gratuit, de neutralitate si impartasire.
  • Prin punerea in practica a unei politici de pastrare a bunurilor comune care exista in societatile traditionale, de incurajare la aparitia, consolidarea si largirea noilor bunuri comune ale umanitatii, acestea reinnoiesc in mod profund vechea mostenire a serviciilor publice.

Consideratii ecologice

Oamenii nu se mai pot considera posesori si stapani ai Naturii. Mai ales tinand cont de faptul ca fac parte din ea, ei trebuie sa gaseasca cu aceasta, cel putin in sens metaforic, o relatie de dat si primit. Pentru a permite o justitie ecologica in prezent si pentru a lasa generatiilor viitoare un patrimoniu natural pastrat, ei trebuie deci sa dea inapoi Naturii la fel de mult pe cat ii iau sau primesc.

Nivelul de prosperitate materiala universalisabila la scara planetara este aproximativ acela pe care il cunosteau in medie tarile cele mai bogate spre 1970, cu conditia de a o obtine cu tehnicile productive de astazi. Cum nu poate fi cerut acelasi efort ecologic tarilor care au profitat cel mai mult de Natura de secole si celor care incep acum sa profite, trebuie ca statele cele mai opulente sa-si scada nivelul de resurse luate din natura in mod regulat, in functie de standardele anilor 1970. Daca vor sa isi pastreze calitatea de viata actuala, atunci progresul tehnic actual trebuie sa fie indreptat in aceasta directie, cu scopul de a reduce semnificativ consumul predator.

Prioritatea absoluta este diminuarea emisiilor de dioxid de carbon, si recurgerea la prioritara la energii regenerabile, alternative celor nucleare si fosile.

Relatia intre dat si primit si de interdependenta trebuie mai ales sa se exercite inspre animale, pe care trebuie sa incetam sa le mai consideram material industrial. Si, mai general, inpre Pamant.

Consideratii economice

Nu exista nicio corelatie demonstrata intre bogatie monetara sau materiala pe de o parte si fericire si bunastare pe de alta. Starea ecologica a planetei face necesara cautarea tuturor forme posibile a unei prosperitati fara crestere economica. Pentru aceasta, este necesar sa instauram un echilibru intre Piata, economie publica si economie de tip asociativ (sociala si solidara), in functie de tipul bunurilor care trebuie produse: individuale, colective sau comune.

Piata si cautarea unei unei rentabilitati monetare sunt cu adevarat legitime atunci cand respecta – mai ales prin drepturile (sociale si) sindicale – postulatele comunei umanitati si societati, si cand sunt corelate cu consideratiile ecologice precedente.

Prioritatea este de a lupta impotriva derivelor rentiere si speculative ale economiei financiare care sunt principala cauza a lipsei de masura capitaliste. Aceasta implica separarea economiei reele de cea economica financiara reguland cat mai corect activitatea bancara si a pietelor financiare si de materie prima, prin limitarea taliei bancilor si punand capat paradisului fiscal.

Doar astfel va fi posibila dezvoltarea efectiva a tuturor bogatiilor umane care nu se reduc in niciun caz la simpla bogatie economica, materiala sau monetara: simtul datoriei indeplinite, solidaritatea si jocul; toate formele creativitatii: artistica, tehnica, stiintifica, literara, teoretica, sportiva, etc. Intr-un cuvant, toata bogatia inerenta unei forme sau alta de gratuitate sau creativitate si a relatiei cu ceilalti.

Traducere in romana – Partea 4 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 3a aici.

CAPITOLUL 3.

        CONVIVIALISM

Convivialism este numele dat a tot ceea ce, in doctrinele existente, laice sau religioase, duce la cercetarea principiilor ce permit oamenilor sa rivalizeze si sa coopereze, tinand cont in acelasi timp de faptul ca resursele naturale sunt finite si ca Lumea trebuie ingrijita si protejata. Trebuie in acelasi timp sa constientizam apartenenta noastra la aceasta lume. Aceasta nu este o noua doctrina care vine sa le anuleze sau sa le depaseasca in mod radical pe celelalte – este miscarea ce vine sa-si puna intrebari, fondata pe sentimentul extremei urgente in fata catastrofelor posibile. Convivialismul doreste sa retina tot ceea ce este mai pretios din fiecare din doctrinele mostenite. Ce este mai de pret? Si cum sa-l definim si sa-l asimilam? Nu exista – si nu trebuie sa existe – raspuns unic si echivoc la aceasta intrebare. Fiecare trebuie sa decida. Exista in schimb un criteriu decisiv in ceea ce priveste ceea ce putem retine din fiecare doctrina, tinand cont de perspectiva universalitatii (sau pluriversalitatii), sub dubla constrangere a imaginii unei catastrofe posibile, dar si a sperantei unui viitor promitator. Ce trebuie retinut cand vine vorba de doctrine: tot ceea ce permite intelegerea si gestionarea conflictului, pentru ca acesta sa nu degenereze in violente; tot ceea ce permite cooperarea sub constrangerea resurselor limitate; si tot ceea ce deschide calea dialogului.

Aceste consideratii sunt suficiente pentru a desena conturul general al unei doctrine „universalizabile”, adaptata urgentelor mondiale actuale, desi aplicarea concreta a acesteia va fi in mod necesar locala si conjuncturala. Si este evident ca vor exista multe variante, eventual conflictuale, cu budismul, islamul, crestinismul, iudaismul, socialismul, comunismul, etc., dar fara a le anula in mod efectiv.

Consideratii generale

Singura politica legitima este cea care se inspira dintr-un principiu de umanitate, societate, individualitate comuna si confruntare gestionata.

Principiul umanitatii comune: dincolo de diferentele de culoare a pielii, de nationalitate, de limba, cultura, religie sau bogatie, sex sau orientare sexuala, exista o singura umanitate care trebuie respectata prin fiecare membru al acesteia.

Principiul societatii comune: oamenii sunt fiinte sociale pentru care cea mai mare bogatie este cea a raporturilor lor sociale.

Principiul individualitatii comune: respectand primele doua principii, politica legitima este aceea care permite fiecaruia sa-si afirme cat mai bine individiualitatea si unicitatea, si sa-si dezvolte puterea de a fi si de a actiona fara a face rau celorlalti, in perspectiva unei libertati egale.

Principiul confruntarii gestionate: deoarece fiecare trebuie sa-si manifeste individualitatea, este natural ca oamenii sa se si confrunte. Confruntarea este legitima atata timp cat nu pune in pericol cadrul societatii comune, permitand rivalitatii sa fie creatoare si nu distrugatoare. Abordarea corecta este deci aceea care permite oamenilor de a se diferentia, dar a accepta si gestiona corect conflictul.