common sense

COP21, tous responsables !

Tout d’abord, c’est quoi la COP21?

La réponse sur le site officiel: http://www.cop21.gouv.fr/fr

Vous vous dites peut-être que cela ne vous concerne pas,  que c’est aux gouvernements et multinationales de changer les choses. Et c’est vrai, puisqu’un bon cadre légal est un très bon point de départ.
Toutefois, pourquoi les laisser agir seuls, alors qu’il  y a tant d’alternatives individuelles ou participatives qu’on peut mettre, nous, tous, en place?

Notons les alternatives les plus importantes qui existent aujourd’hui et qui sont à la portée de tous :

1. Le minimalisme

Cela permet de “faire un tri” dans sa vie et supprimer tout le superflu : les amitiés nocives, la maison trop grande, les deux voitures sur trois de la famille, 15 robes sur 20, 10 paires de chaussures sur 15… etc.

Ressources utiles:

http://www.theminimalists.com/

2. Le zéro déchet 

Acheter en vrac au lieu des produits emballés, acheter des matières premières au lieu des produits préparés / semi préparés, acheter local et bio afin de diminuer le CO2 lié au transport, éviter le plastique et faire ses courses avec des sacs réutilisables, faire ses produits de beauté et de ménage, acheter seconde main au lieu du neuf, etc.

Ressources utiles:

https://www.zerowastefrance.org/fr

http://www.zerowastehome.com/

http://www.trashisfortossers.com/

3. Mutualiser les besoins et favoriser la convivialité et la coopération

Pourquoi acheter un aspirateur au lieu de demander à son voisin s’il en a un? Pourquoi acheter une voiture, alors que les seules fois ou vous l’utilisez c’est pour partir en vacances?
Tant des besoins, tant des solutions sur le marché!
Aujourd’hui, avec l’aide de ses voisins on peut créer des logements participatifs, pour composter par exemple au lieu de jeter, pour prêter au lieu d’acheter…

Ressources utiles:

http://www.lesconvivialistes.org/

http://www.gotronic.fr/ins-carte-des-fablabs-50.htm

http://ouishare.net/en

Bonne COP21 et surtout n’hésitez pas à agir individuellement ! 🙂

crédit photo: http://www.ens.fr/IMG/image/actus/2015/Cop21.jpg

Advertisements

Traducere in romana – Partea 6 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 5a aici.

 A venit timpul pentru ultima parte a traducerii cartii “Manifeste convivialiste”! 

CAPITOLUL 5.

SI (MAI) CONCRET?

Sa construim o societate conviviala si universalizabila, care vizeaza asigurarea prosperitatii si bunastarii suficiente fara a astepta o crestere economica perpetua, devenita de negasit si periculoasa, si deci, de a lupta impotriva oricarei forme de nelimitare si lipsa de masura, provocarea este considerabila. Iar sarcina este dificila si periculoasa. Nu trebuie sa ascundem faptul ca, pentru a reusi, va trebui sa infruntam marile puteri, atat financiare, materiale, tehnice, stiintifice si intelectuale, cat si cele militare sau criminale.

Ce trebuie facut?

Cele trei arme principale utilizate impotriva acestor puteri colosale si uneori invizibile sau greu de localizat vor fi:

  • Indignarea resimita in fata lipsei de masura si a coruptiei, rusinea pe care trebuie o simta cei care, direct sau indirect, activ sau pasiv, violeaza principiile de umanitate si sociabilitate comune.
  • Sentimentul de apartenenta la o comunitate umana mondiala. Sa fim milioane, zeci de milioane, chiar miliarde de indivizi, din toate tarile, de toate limbile, de toate culturile si religiile, de toate conditiile sociale, care participa la aceeasi lupta pentru o lume umanizata. Pentru aceasta, va trebui sa poata impartasi un simbol comun care ii desemneaza ca si luptatori impotriva coruptiei si lipsei de masura.
  • Mergand si mai departe de „alegerile rationale”, a unora sau altora, mobilizarea sentimentelor si pasiunilor. Nimic nu se face fara acestea. Raul, ca si binele. Raul este apelul la crima care hraneste pasiunile totalitare, sectare si integriste. Binele reprezinta dorinta de a construi la scara planetara societati cu adevarat democratice, civilizate si convivialiste.
  • Aceste baze vor permite celor care se recunosc in principiile convivialismului sa influenteze in mod radical jocurile politice si sa puna in miscare toata creativitatea pe care o au pentru a inventa alte moduri de a trai, de a produce, de a juca, iubi, gandi si a ii invata pe ceilalti. De maniera conviviala. Rivalizand fara a se uri si a se distruge. Intr-o perspectiva de reteritoralizare si de relocare, precum si de deschidere catre o societate civila mondiala si asociativa. Aceasta este deja in curs de constructie sub mai multe forme, si mai ales prin multiplele fatete ale ecoomiei sociale si solidare, via toate modalitatile democratiei participative si prin forumuri sociale mondiale.
  • Internet, noile tehnologii si stiint vor fi la baza constructiei acestei societati civile, locale si mondiale in acelasi timp. Bine inradacinata, dar deschisa schimbarii. Astfel se deseneaza un nou progresivism, debarasat de tot economism si scientism si de identificarea mecanica a lui „mai mult” sau „mai nou”.
  • Poate, pentru a simboliza si incarna unitatea convivialismului, pentru a confrunta punctele de vedere si a propune solutii convivialiste cu o autoritate si cu rasunet mediatic suficient fata de multiplele chestiuni de dezbatut, ar trebui creata o Asamblare Mondiala care cuprinde reprezentanti ai societatii civile mondiale, filozofiei, stiintelor umane si sociale, a diferitelor curente etice, spirituale si religioase care se recunosc in principiile convivialismului.

Ruptura si tranzitie

Cel mai dificil, pentru a face posibila enorma basculare a opiniei publice mondiale care este indispensabila pentru a devia de la traiectoria care duce spre haos si catastrofe probabile, sau in orice caz posibile, este de a propune un ansamblu de masuri politice, economice si sociale care permit majoritatii sa masoare ce au de castigat printr-un New Deal convivialist, nu numai pe termen mediu sau lung, ci imediat. De maine. La aceasta intrebare raspunsul nu poate fi general. Prea multe depind de contextul specific, istoric, geografic, cultural, politic, etc., propriu fiecarei tari, regiuni, sau ansamblu supraregional sau supranational. Dar orice politica convivialista concreta si aplicata va trebui sa tina neaparat cont de:

  • Imperativul justitiei si societatii comune, care implica reabsorbtia inegalitatilor vertiginoase care au explodat peste tot in lume intre cei mai bogati si restul populatiei incepand cu anii 1970, si instaurarea unui venit minim si un venit maxim, la un ritm mai mult sau mai putin rapid in functie de circumstantele locale.
  • Grija de a da viata teritoriilor si localitatilor, si deci de a reteritorializa si relocaliza ceea ce mondializarea a externalizat. Nu poate exista convivialism fara deschiderea spre ceilalti, dar este necesar si un „eu” suficient de solid pentru a fi sursa de incredere si caldura.
  • Necesitatea absoluta de a proteja mediul si resursele naturale; pentru a raspunde la aceasta nu trebuie sa fie vazut ca o sarcina sau o munca suplimentara, ci, in contrariu, ca o formidabila oportunitate de a inventa noi moduri de viata, de a gasi noi surse de creativitate si de a redinamiza teritoriile.
  • Obligatia imperioasa de a face sa dispara somajul si de a oferi fiecaruia o functie si un rol recunoscute in activitatile utile societatii. Dezvoltarea politicilor de reteritorializare si lupta impotriva provocarilor de mediu va contribui mult la aceasta. Dar aceasta politica de redistribuire a locurilor de munca nu va putea fi suficient de ampla si sa aiba efecte semnificative decat daca va fi combinata cu masuri de micsorare a timpului de munca si cu incurajarea expansiunii economiei sociale si solidare.

In Europa, o fragilitate suplimentara celei cunoscute in alte regiuni ale planetei s-a instaurat, datorita accelerarii integrarii economice si monetare care nu a fost asociata cu nicio integrare politica si sociala. Aceasta lipsa de sincronizare a lasat mai multe tari europene in stare de impotenta si primejdie insuportabile. Orice solutie va fi adoptata, aceasta va trebui sa vizeze in mod absolut conjugarea, din nou, sub o forma sau alta, a: suveranitatii monetare, politice si sociale.

Traducerea convivialismului in raspunsuri concrete trebuie sa articuleze, in situatie, raspunsurile la urgenta ameliorarii conditiilor de viata a paturilor populare, si de a da o alternativa modului de viata actual, atat de plin de amenintari. O alternativa care nu va mai dori sa creada sau sa faca sa creada ca cresterea economica infinita ar mai putea fi inca raspunsul tuturor problemelor noastre.

This is not about religion, it is about common sense

pope-francis_2541160b

Pope Francis’s secrets to happiness

1. “Live and let live.” Everyone should be guided by this principle, he said, which has a similar expression in Rome with the saying, “Move forward and let others do the same.”

2. “Be giving of yourself to others.” People need to be open and generous toward others, he said, because “if you withdraw into yourself, you run the risk of becoming egocentric. And stagnant water becomes putrid.”

3. “Proceed calmly” in life. The pope, who used to teach high school literature, used an image from an Argentine novel by Ricardo Guiraldes, in which the protagonist — gaucho Don Segundo Sombra — looks back on how he lived his life.

4. A healthy sense of leisure. The Pope said “consumerism has brought us anxiety”, and told parents to set aside time to play with their children and turn of the TV when they sit down to eat.

5. Sundays should be holidays. Workers should have Sundays off because “Sunday is for family,” he said.

6. Find innovative ways to create dignified jobs for young people. “We need to be creative with young people. If they have no opportunities they will get into drugs” and be more vulnerable to suicide, he said.

7. Respect and take care of nature. Environmental degradation “is one of the biggest challenges we have,” he said. “I think a question that we’re not asking ourselves is: ‘Isn’t humanity committing suicide with this indiscriminate and tyrannical use of nature?’”

8. Stop being negative. “Needing to talk badly about others indicates low self-esteem. That means, ‘I feel so low that instead of picking myself up I have to cut others down,’” the Pope said. “Letting go of negative things quickly is healthy.”

9. Don’t proselytise; respect others’ beliefs. “We can inspire others through witness so that one grows together in communicating. But the worst thing of all is religious proselytism, which paralyses: ‘I am talking with you in order to persuade you,’ No. Each person dialogues, starting with his and her own identity. The church grows by attraction, not proselytising,” the Pope said.

10. Work for peace. “We are living in a time of many wars,” he said, and “the call for peace must be shouted. Peace sometimes gives the impression of being quiet, but it is never quiet, peace is always proactive” and dynamic.

 

source: http://www.independent.co.uk/news/people/pope-francis-issues-top-10-tips-for-happiness-9639488.html

photo: AFP