devenir soi

Why I decided to do an MBA – and why I quit  

Why I decided to do an MBA

The idea of an MBA was bugging me for years. Around 9 years, to be exact. mba

But because I come from a developing country and have a certain type of culture, I thought I could never do it. I didn’t think I was good/smart enough, and my university teachers were not helping me either.

Back then you wouldn’t hear much about international programs, like Erasmus or Leonardo da Vinci, for example, which are for undergraduates. You had to know someone that knew someone that had already done it. Anyway, for a while I stopped thinking of it.I started working at 20, created a career plan in my mind and followed it. Until one point, when I realised how little I knew, how vast knowledge is and how conditioned I was because of my job.

What also contributed was the fact that I decided to leave my country and start working in France. After you leave behind all the stereotypes related to it, you discover a country full of bright people who want to live in a better world, that value their heritage and don’t just follow others. That made me want to do the same!

So after 2 years of living in France, I started thinking that I wanted to become an entrepreneur, maybe create a “social economy” project, and change things for the better in my birth country, or even the world. And what better way of learning how to run a business when you have no experience? After searching, I finally decided for a school in London.

Yes, it’s an expensive city and the MBA’s are expensive too. But the experience you get cannot be measured in money. Plus, if you’re a good negotiator (which I am not, yet) you can convince your company to pay it for you, or you can find a crowd-funding source or a scholarship. As I am writing this, the first MBA session is finishing. We didn’t take any actual courses yet, but we already have assignments (great teaser for the brain!).

During these 3 days, I have met amazing people from all over the world(Tanzania, Italy, Cameroon, USA, Lebanon, etc), who not only want to know more and make more money – they also want to improve their environment through innovating projects that can help their countries.

Feel free to contact me if you want to know more about the MBA world – it’s a complicated one if you don’t know exactly what you’re looking for.

I wrote this in October 2013, when I was embarking at the same time for a new job in Paris. So here comes the “Why I quit” part 🙂  

In the months that came, I was too busy with work and couldn’t continue with the MBA so the plan was to go back a year later.

But as I was rediscovering Paris, something changed in me – slowly but surely….. I started to do most of my grocery shopping in an organic store or in a local farmers market. I started working in an NGO and donating money/time to others (in France, 66% is paid by the State when you donate), started to crowd fund a lot more than before and did other “social” or “green” activities.

The time went by, and one day, after a meeting with a banker for a study loan, it hit me – I didn’t need an MBA to make a difference in the world. I didn’t need an MBA to prove myself that I am smart.

All I had to do was to write down my ideas and start changing things one step at a time.

So that’s what I’m trying to do now: buy vintage (second hand), buy organic and local, consume less electricity and less water, etc. And this is only the beginning!!

As for the MBA, I’m sure you’ll take the right decision 😉

Credit photo: http://motivationandchange.com/wp-content/uploads/2013/01/time-for-change.jpg http://www.edumirchi.com/mba-as-a-career/

Advertisements

Politics for Common Greater Good

Citizens don’t like politics in general. Most politics in most countries don’t care about the citizens they are meant to serve.

But even so, the thing is the two are still very much connected. Citizens are used to count on public services and politics pretend to work for the people.

Although citizens live parallel lives with the politics, they still pay taxes, which pay salaries for politicians. And what do politicians do? They fight between them for more power, they promise things during the elections, and do nothing afterwards.

From France to the US, Romania, Brazil and other countries politicians have no shame anymore – or no power in front of the all-mighty corporations.

The conclusion is that the political arena needs a drastic change worldwide. Politicians need to understand they depend on the people and people have to understand they have the power to change things for the better.

Action is critical.

So dear world, I call you to action.

r_q_d1_male_2

I call you to dare to be honest, to care about others and the future of your countries and our world. I call you to give without expecting anything in exchange.

I call you to be old fashioned – to be nice and to have shame if you do something wrong.

I call you to involve more in your communities and to grow with them.

I call you to join a party and run for mayor or senator or president or whatever you want.
I call you to innovate in politics and make future generations proud.

42666095
Sources on the same theme:
photo credits:

Traducere in romana – Partea 6 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 5a aici.

 A venit timpul pentru ultima parte a traducerii cartii “Manifeste convivialiste”! 

CAPITOLUL 5.

SI (MAI) CONCRET?

Sa construim o societate conviviala si universalizabila, care vizeaza asigurarea prosperitatii si bunastarii suficiente fara a astepta o crestere economica perpetua, devenita de negasit si periculoasa, si deci, de a lupta impotriva oricarei forme de nelimitare si lipsa de masura, provocarea este considerabila. Iar sarcina este dificila si periculoasa. Nu trebuie sa ascundem faptul ca, pentru a reusi, va trebui sa infruntam marile puteri, atat financiare, materiale, tehnice, stiintifice si intelectuale, cat si cele militare sau criminale.

Ce trebuie facut?

Cele trei arme principale utilizate impotriva acestor puteri colosale si uneori invizibile sau greu de localizat vor fi:

  • Indignarea resimita in fata lipsei de masura si a coruptiei, rusinea pe care trebuie o simta cei care, direct sau indirect, activ sau pasiv, violeaza principiile de umanitate si sociabilitate comune.
  • Sentimentul de apartenenta la o comunitate umana mondiala. Sa fim milioane, zeci de milioane, chiar miliarde de indivizi, din toate tarile, de toate limbile, de toate culturile si religiile, de toate conditiile sociale, care participa la aceeasi lupta pentru o lume umanizata. Pentru aceasta, va trebui sa poata impartasi un simbol comun care ii desemneaza ca si luptatori impotriva coruptiei si lipsei de masura.
  • Mergand si mai departe de „alegerile rationale”, a unora sau altora, mobilizarea sentimentelor si pasiunilor. Nimic nu se face fara acestea. Raul, ca si binele. Raul este apelul la crima care hraneste pasiunile totalitare, sectare si integriste. Binele reprezinta dorinta de a construi la scara planetara societati cu adevarat democratice, civilizate si convivialiste.
  • Aceste baze vor permite celor care se recunosc in principiile convivialismului sa influenteze in mod radical jocurile politice si sa puna in miscare toata creativitatea pe care o au pentru a inventa alte moduri de a trai, de a produce, de a juca, iubi, gandi si a ii invata pe ceilalti. De maniera conviviala. Rivalizand fara a se uri si a se distruge. Intr-o perspectiva de reteritoralizare si de relocare, precum si de deschidere catre o societate civila mondiala si asociativa. Aceasta este deja in curs de constructie sub mai multe forme, si mai ales prin multiplele fatete ale ecoomiei sociale si solidare, via toate modalitatile democratiei participative si prin forumuri sociale mondiale.
  • Internet, noile tehnologii si stiint vor fi la baza constructiei acestei societati civile, locale si mondiale in acelasi timp. Bine inradacinata, dar deschisa schimbarii. Astfel se deseneaza un nou progresivism, debarasat de tot economism si scientism si de identificarea mecanica a lui „mai mult” sau „mai nou”.
  • Poate, pentru a simboliza si incarna unitatea convivialismului, pentru a confrunta punctele de vedere si a propune solutii convivialiste cu o autoritate si cu rasunet mediatic suficient fata de multiplele chestiuni de dezbatut, ar trebui creata o Asamblare Mondiala care cuprinde reprezentanti ai societatii civile mondiale, filozofiei, stiintelor umane si sociale, a diferitelor curente etice, spirituale si religioase care se recunosc in principiile convivialismului.

Ruptura si tranzitie

Cel mai dificil, pentru a face posibila enorma basculare a opiniei publice mondiale care este indispensabila pentru a devia de la traiectoria care duce spre haos si catastrofe probabile, sau in orice caz posibile, este de a propune un ansamblu de masuri politice, economice si sociale care permit majoritatii sa masoare ce au de castigat printr-un New Deal convivialist, nu numai pe termen mediu sau lung, ci imediat. De maine. La aceasta intrebare raspunsul nu poate fi general. Prea multe depind de contextul specific, istoric, geografic, cultural, politic, etc., propriu fiecarei tari, regiuni, sau ansamblu supraregional sau supranational. Dar orice politica convivialista concreta si aplicata va trebui sa tina neaparat cont de:

  • Imperativul justitiei si societatii comune, care implica reabsorbtia inegalitatilor vertiginoase care au explodat peste tot in lume intre cei mai bogati si restul populatiei incepand cu anii 1970, si instaurarea unui venit minim si un venit maxim, la un ritm mai mult sau mai putin rapid in functie de circumstantele locale.
  • Grija de a da viata teritoriilor si localitatilor, si deci de a reteritorializa si relocaliza ceea ce mondializarea a externalizat. Nu poate exista convivialism fara deschiderea spre ceilalti, dar este necesar si un „eu” suficient de solid pentru a fi sursa de incredere si caldura.
  • Necesitatea absoluta de a proteja mediul si resursele naturale; pentru a raspunde la aceasta nu trebuie sa fie vazut ca o sarcina sau o munca suplimentara, ci, in contrariu, ca o formidabila oportunitate de a inventa noi moduri de viata, de a gasi noi surse de creativitate si de a redinamiza teritoriile.
  • Obligatia imperioasa de a face sa dispara somajul si de a oferi fiecaruia o functie si un rol recunoscute in activitatile utile societatii. Dezvoltarea politicilor de reteritorializare si lupta impotriva provocarilor de mediu va contribui mult la aceasta. Dar aceasta politica de redistribuire a locurilor de munca nu va putea fi suficient de ampla si sa aiba efecte semnificative decat daca va fi combinata cu masuri de micsorare a timpului de munca si cu incurajarea expansiunii economiei sociale si solidare.

In Europa, o fragilitate suplimentara celei cunoscute in alte regiuni ale planetei s-a instaurat, datorita accelerarii integrarii economice si monetare care nu a fost asociata cu nicio integrare politica si sociala. Aceasta lipsa de sincronizare a lasat mai multe tari europene in stare de impotenta si primejdie insuportabile. Orice solutie va fi adoptata, aceasta va trebui sa vizeze in mod absolut conjugarea, din nou, sub o forma sau alta, a: suveranitatii monetare, politice si sociale.

Traducerea convivialismului in raspunsuri concrete trebuie sa articuleze, in situatie, raspunsurile la urgenta ameliorarii conditiilor de viata a paturilor populare, si de a da o alternativa modului de viata actual, atat de plin de amenintari. O alternativa care nu va mai dori sa creada sau sa faca sa creada ca cresterea economica infinita ar mai putea fi inca raspunsul tuturor problemelor noastre.

Traducere in romana – Partea 5 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 4a aici.

CAPITOLUL 4.

CONSIDERATII MORALE, POLITICE, ECOLOGICE SI ECONOMICE

 

Sa detaliem a minima aceste consideratii generale.

Consideratii morale

Ce este permis fiecarui individ sa spere este faptul de a ii fi recunoscuta o demnitate egala cu cea a tuturor celorlati oameni, de a avea acces la conditii materiale suficiente pentru a duce la capat conceptia sa de viata buna, si in acelasi timp respectand conceptiile celorlalti si de a cauta astfel sa se bucure de recunostinta prin altii, participand efectiv, daca doreste, la viata politica si la luarea deciziilor ce ii influenteaza viitorul lui si al comunitatii sale.

Ce ii este interzis este lipsa de masura si dorinta infantila de putere (hubris-ul Grecilor), adica de a viola principiul umanitatii comune si de a pune in pericol societatea comuna prin faptul de a-si pretinde apartenenta la o specie superioara sau prin acapararea si monopolizarea unei cantitati de bunuri sau un cuantum de putere atat de mari incat existenta sociala a celorlalti sa fie compromisa.

Concret, datoria fiecaruia este de a lupta impotriva coruptiei. In mod pasiv, acest fapt implica refuzul, in viata sa, in munca sau activitatile sale, de a face pentru bani (sau putere si prestigiu institutional) ceva care ii mustra constiinta. De a deturna astfel de la ceea crede corect si dorit in mod intrinsec. In mod activ, aceasta implica lupta impotriva coruptiei la ceilalti. In limita mijloacelor si curajului de care fiecare dispune.

 

Consideratii politice

Este iluzoriu sa asteptam, intr-un viitor apropiat, constituirea unui Stat mondial. Forma de organizare politica dominanta va ramane deci pentru mult timp aceea a Statelor – fie ele nationale, pluri-nationale, pre sau post-nationale – chiar daca se cauta noi forme politice, mai ales in Europa, si chiar daca exista si alte moduri de actiune politica, mai ales prin asociatii non guvernamentale. In perspectiva convivialista, un Stat sau un guvern sau o noua institutie politica, nu pot fi legitime decat daca:

  • Respecta cele patru principii, de umanitate, societate, individualitate comune si confruntarii gestionate, si doar daca faciliteaza punerea in practica a consideratiilor morale, ecologice si economice care rezulta;
  • Aceste principii se inscriu in cadrul unei universalizari de drepturi, civile si politice, dar si economice, sociale, culturale si de mediu. Acestea se leaga, largind-o, cu spiritul declaratiei din Philadelphia (ce redefinea in 1944 scopurile Organizatiei Internationale a Muncii) ce stipula in articolul II ca „toti oamenii, de orice rasa, religie sau sex, au dreptul sa-si continue progresul material si dezvoltarea spirituala in libertate si demnitate, in securitate economica si cu sanse egale”. Politica buna este politica demnitatii.

Mai specific, Statele legitime garanteaza tuturor cetatenilor lor cei mai saraci un minimum de resurse, un venit de baza, oricare ar fi forma acestuia, care sa ii tina la adapost de abjectia mizeriei si interzic in mod progresiv bogatilor, prin instaurarea unui venit maxim, de a bascula in abjectia extremei bogatii prin depasirea unui nivel care ar face inoperabile principiile de umanitate si societate comune. Acest nivel poate fi relativ ridicat, dar nu mai inalt decat ceea ce implica simtul decentei comune (common decency).

  • Vegheaza la bunul echilibru intre bunuri si interese private, comune, colective si publice;
  • Favorizeaza, inainte si dupa Stat si Piata, multiplicarea activitatilor comune si asociative, de baza in cadrul unei societati civile mondiale unde principiul de auto guvernare si-ar regasi drepturile intr-o pluralitate de spatii de angajamente civice, inainte si dupa State si natiuni.
  • Recunosc in multiplele retele numerice, printre care Internetul este principal, dar nu singur, un instrument puternic de democratizare a societatii si de inventie a solutiilor pe care nici Piata si nici Statul nu au fost capabile sa le produca. Tratandu-le ca pe niste bunuri comune, acestea sunt favorizate printr-o politica de deschidere, de acces gratuit, de neutralitate si impartasire.
  • Prin punerea in practica a unei politici de pastrare a bunurilor comune care exista in societatile traditionale, de incurajare la aparitia, consolidarea si largirea noilor bunuri comune ale umanitatii, acestea reinnoiesc in mod profund vechea mostenire a serviciilor publice.

Consideratii ecologice

Oamenii nu se mai pot considera posesori si stapani ai Naturii. Mai ales tinand cont de faptul ca fac parte din ea, ei trebuie sa gaseasca cu aceasta, cel putin in sens metaforic, o relatie de dat si primit. Pentru a permite o justitie ecologica in prezent si pentru a lasa generatiilor viitoare un patrimoniu natural pastrat, ei trebuie deci sa dea inapoi Naturii la fel de mult pe cat ii iau sau primesc.

Nivelul de prosperitate materiala universalisabila la scara planetara este aproximativ acela pe care il cunosteau in medie tarile cele mai bogate spre 1970, cu conditia de a o obtine cu tehnicile productive de astazi. Cum nu poate fi cerut acelasi efort ecologic tarilor care au profitat cel mai mult de Natura de secole si celor care incep acum sa profite, trebuie ca statele cele mai opulente sa-si scada nivelul de resurse luate din natura in mod regulat, in functie de standardele anilor 1970. Daca vor sa isi pastreze calitatea de viata actuala, atunci progresul tehnic actual trebuie sa fie indreptat in aceasta directie, cu scopul de a reduce semnificativ consumul predator.

Prioritatea absoluta este diminuarea emisiilor de dioxid de carbon, si recurgerea la prioritara la energii regenerabile, alternative celor nucleare si fosile.

Relatia intre dat si primit si de interdependenta trebuie mai ales sa se exercite inspre animale, pe care trebuie sa incetam sa le mai consideram material industrial. Si, mai general, inpre Pamant.

Consideratii economice

Nu exista nicio corelatie demonstrata intre bogatie monetara sau materiala pe de o parte si fericire si bunastare pe de alta. Starea ecologica a planetei face necesara cautarea tuturor forme posibile a unei prosperitati fara crestere economica. Pentru aceasta, este necesar sa instauram un echilibru intre Piata, economie publica si economie de tip asociativ (sociala si solidara), in functie de tipul bunurilor care trebuie produse: individuale, colective sau comune.

Piata si cautarea unei unei rentabilitati monetare sunt cu adevarat legitime atunci cand respecta – mai ales prin drepturile (sociale si) sindicale – postulatele comunei umanitati si societati, si cand sunt corelate cu consideratiile ecologice precedente.

Prioritatea este de a lupta impotriva derivelor rentiere si speculative ale economiei financiare care sunt principala cauza a lipsei de masura capitaliste. Aceasta implica separarea economiei reele de cea economica financiara reguland cat mai corect activitatea bancara si a pietelor financiare si de materie prima, prin limitarea taliei bancilor si punand capat paradisului fiscal.

Doar astfel va fi posibila dezvoltarea efectiva a tuturor bogatiilor umane care nu se reduc in niciun caz la simpla bogatie economica, materiala sau monetara: simtul datoriei indeplinite, solidaritatea si jocul; toate formele creativitatii: artistica, tehnica, stiintifica, literara, teoretica, sportiva, etc. Intr-un cuvant, toata bogatia inerenta unei forme sau alta de gratuitate sau creativitate si a relatiei cu ceilalti.

Traducere in romana – Partea 4 – “Manifeste convivialiste”

Partea a 3a aici.

CAPITOLUL 3.

        CONVIVIALISM

Convivialism este numele dat a tot ceea ce, in doctrinele existente, laice sau religioase, duce la cercetarea principiilor ce permit oamenilor sa rivalizeze si sa coopereze, tinand cont in acelasi timp de faptul ca resursele naturale sunt finite si ca Lumea trebuie ingrijita si protejata. Trebuie in acelasi timp sa constientizam apartenenta noastra la aceasta lume. Aceasta nu este o noua doctrina care vine sa le anuleze sau sa le depaseasca in mod radical pe celelalte – este miscarea ce vine sa-si puna intrebari, fondata pe sentimentul extremei urgente in fata catastrofelor posibile. Convivialismul doreste sa retina tot ceea ce este mai pretios din fiecare din doctrinele mostenite. Ce este mai de pret? Si cum sa-l definim si sa-l asimilam? Nu exista – si nu trebuie sa existe – raspuns unic si echivoc la aceasta intrebare. Fiecare trebuie sa decida. Exista in schimb un criteriu decisiv in ceea ce priveste ceea ce putem retine din fiecare doctrina, tinand cont de perspectiva universalitatii (sau pluriversalitatii), sub dubla constrangere a imaginii unei catastrofe posibile, dar si a sperantei unui viitor promitator. Ce trebuie retinut cand vine vorba de doctrine: tot ceea ce permite intelegerea si gestionarea conflictului, pentru ca acesta sa nu degenereze in violente; tot ceea ce permite cooperarea sub constrangerea resurselor limitate; si tot ceea ce deschide calea dialogului.

Aceste consideratii sunt suficiente pentru a desena conturul general al unei doctrine „universalizabile”, adaptata urgentelor mondiale actuale, desi aplicarea concreta a acesteia va fi in mod necesar locala si conjuncturala. Si este evident ca vor exista multe variante, eventual conflictuale, cu budismul, islamul, crestinismul, iudaismul, socialismul, comunismul, etc., dar fara a le anula in mod efectiv.

Consideratii generale

Singura politica legitima este cea care se inspira dintr-un principiu de umanitate, societate, individualitate comuna si confruntare gestionata.

Principiul umanitatii comune: dincolo de diferentele de culoare a pielii, de nationalitate, de limba, cultura, religie sau bogatie, sex sau orientare sexuala, exista o singura umanitate care trebuie respectata prin fiecare membru al acesteia.

Principiul societatii comune: oamenii sunt fiinte sociale pentru care cea mai mare bogatie este cea a raporturilor lor sociale.

Principiul individualitatii comune: respectand primele doua principii, politica legitima este aceea care permite fiecaruia sa-si afirme cat mai bine individiualitatea si unicitatea, si sa-si dezvolte puterea de a fi si de a actiona fara a face rau celorlalti, in perspectiva unei libertati egale.

Principiul confruntarii gestionate: deoarece fiecare trebuie sa-si manifeste individualitatea, este natural ca oamenii sa se si confrunte. Confruntarea este legitima atata timp cat nu pune in pericol cadrul societatii comune, permitand rivalitatii sa fie creatoare si nu distrugatoare. Abordarea corecta este deci aceea care permite oamenilor de a se diferentia, dar a accepta si gestiona corect conflictul.